Dictionar

șmechereală

Parte de vorbire:  s.f. (fam.)  
Etimologie: (șmecheri + -eală)

1. faptă de om șmecher; (concret.) vorbă de șmecher; șmecherie.
 

șmecheros, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (familiar)  
Etimologie: (șmecher + -os)

1. care știe să iasă din încurcături; șmecher.
2. care nu poate fi păcălită; șmecher.
3. (depr.) care se pricepe la trucuri, la viclenii; șmecher.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.
 

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.
 

fripon

Parte de vorbire:  s.m. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. fripon)

1. persoană necinstită, înșelătoare, care fură de la alții prin șmecherie; șarlatan, hoț, escroc.
 

histrionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. histrionique)

1. care se referă la histrion, de histrion.
2. care are nevoie să fie iubit, să fie în centrul atenției.
3. (fig.) ipocrit, fals, șmecher; cu gesturi ridicole.
 

picaro

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (sp. picaro)

1. aventurier, intrigant, șmecher și necinstit din literatura spaniolă.
2. aventurier spaniol, erou al literaturii picarești; (prin ext.) intrigant fără scrupule.