Rezultate secundare (șmecherie,):
Parte de vorbire: s.m. (franțuzism)
Origine: (fr. fripon)
1. persoană necinstită, înșelătoare, care fură de la alții prin șmecherie; șarlatan, hoț, escroc.
Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (șmecheri + -eală)
1. faptă de om șmecher; (concret.) vorbă de șmecher; șmecherie.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (cf. matrapazlâc)
1. acțiune săvârșită în scopuri frauduloase; matrapazlâc, șmecherie.
2. faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului; cămătărie.