Rezultate principale (șnur,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnur)
1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; şiret.
2. ~ electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la reţea a unor aparate mobile, lămpi portative etc.
Rezultate secundare (șnur,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnurrkeramik)
1. ceramică prezentând un decor obţinut prin imprimarea înainte de ardere, pe pasta încă moale, a unei sfori răsucite sau înnodate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brandenbourg)
1. şnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelière)
1. şnur, cingătoare răsucită (ca frânghia).
2. torsadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aiguillete)
1. şnur textil folosit ca ornament la uniforma militară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. lampas)
1. fâşie îngustă, panglică, şnur verde sau de altă culoare de-a lungul cusăturii unor uniforme; vipuşcă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stecker)
1. piesă montată la capătul unui şnur care face contactul dintre un aparat electric şi priza de curent; fişă (2).
2. triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ştecăre la aceeaşi priză.