Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chauvinisme)
1. atitudine politică retrogradă în afirmarea duşmănoasă a superiorităţii unei naţiuni asupra altora, în manifestarea rasismului şi a exclusivismului naţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. soţial-şovinizm)
1. varietate a oportunismului, constând în sprijinirea de către social-democraţie a politicii imperialiste a guvernului capitalist din propria ţară.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. социал-шовинист)
1. I. referitor la social-șovinism (atitudine naționalistă, de promovare a războiului, în cadrul mișcării muncitorești și reprezintă o extensie a termenului de șovinism).
2. II. adept al social-şovinismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. chauvin)
1. I. referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist.
2. care dă dovadă de un patriotism fanatic.
3. care afișează o preferință excesivă pentru patria sa, regiunea sa etc.
4. II. adept al şovinismului; şovinist.
5. persoană care admiră cu exces și fără discernământ tot ce aparține țării sale și denigrează sistematic tot ce este străin.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. chauviniste)
1. I. care se referă la şovinism; care relevă din şovinism; şovin.
2. II. persoană care are concepții șovine; persoană care practică și susține șovinismul; şovin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ultra- + şovinist)
1. (individ) de un şovinism exagerat.