OK
X
autoliniști
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (auto1- + linişti)
1.
refl.
a-și
liniști
propria
conștiință
în
urma
unor
succese,
adoptând
o
atitudine
de
pasivitate
lipsită
de
vigilență.
dezinvesti
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désinvestir)
1.
a
suprima
sau
a
reduce
investițiile
într-un
sector
economic.
horști
Parte de vorbire:
s.m.pl. (reg.)
Etimologie: (necunoscută)
1.
plantă
erbacee
cu
frunze
păroase
și
cu
flori
brune
sau
verzi
(Luzula
pilosa).
2.
mălaiul-cucului
(Luzula
maxima).
împrosti
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (înv.)
Etimologie: (în- + prosti)
1.
a
(se)
prosti;
a
deveni
prost.
învesti
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. investir, lat. investire)
1.
a
da
cuiva
învestitura
(1).
2.
a
acorda
în
mod
oficial
un
drept,
un
titlu,
o
demnitate.
investi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. investir, lat. investire)
1.
a
face
o
investiție.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatesă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)
1.
maică
superioară
a
unei
abații
sau
a
unei
mănăstiri
de
femei.