Parte de vorbire: adv.
Origine: (ștrengar + -ește)
1. ca un ștrengar, în felul ștrengarilor; ca ștrengarii.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (hoț + -ește)
1. în felul hoților; ca hoții; hoțiș.
2. (prin ext.) pe ascuns, pe furiș; hoțiș.
4. (expr.) a frige (carnea) ~ = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jăratic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (ștrengar + -ește)
1. ca un ștrengar, în felul ștrengarilor; ca ștrengarii.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. polissonnerie)
1. faptă de polison; farsă de copil (răutăcios); ștrengărie.
2. cuvânt licențios sau obscen.
Parte de vorbire: s.m. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. polisson)
1. copil prost crescut, neascultător și obraznic; galopin.
2. persoană care se comportă ca un copil facețios; ștrengar bătrân; măscărici.
3. persoană care spune vorbe de ocară sau obscenități.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hoț)
1. femeie care fură, își însușește proprietatea altora sau a făcut-o deja.
2. (fam.) ștrengăriță, șireată.
3. (reg.) insectă cu miros urât, care trăiește în locuințele oamenilor.