Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țăcăni + -tură)
1. zgomot scurt (repetat și ritmic); țăcănit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țăcăni + -tură)
1. zgomot scurt (repetat și ritmic); țăcănit.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (tăcăi + -tură)
1. sunet exprimat prin interjecția „tac” (la intervale regulate); tăcăit, țăcănit.
2. sunet ritmic, caracteristic emis în timpul funcționării ceasornicului; ticăit.
3. palpitație a inimii; ticăit.