Dictionar

oxicefal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. oxycéphale)

1. (organism) al cărui cap este țuguiat; (cel) care prezintă oxicefalie; acrocefal.
 

pungos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (pungă + -os)

1. (despre gură sau buze) pungit, țuguiat.
 

pungit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. pungi)

1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.
2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.
3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.
4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.
5. (Mun.; Olt.) zgârcit.
 

vârfuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. vârfui)

1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.
2. care are capătul ascuțit, țuguiat.
3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.
 

TURI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. turris „turn”)

1. „turn, țuguiat”.
 

PIRGO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. pyrgos „turn”)

1. „ascuțit, țuguiat”.