Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. borax)
1. borat de sodiu, folosit în medicină ca antiseptic, la confecţionarea unor sticle speciale, a unor emailuri, în tăbăcărie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kératose)
1. produs al hidrolizei cheratinelor, folosit în tăbăcărie.
2. îngroşare a stratului cornos al epidermei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échine)
1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric.
3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gallique)
1. acid ~ = acid aromatic, astringent, din gogoşile de ristic şi din coaja de stejar, folosit, în tăbăcărie, la fabricarea cernelurilor negre, a coloranţilor şi a unor medicamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Haspel)
1. maşină la finisarea ţesuturilor, pentru fierberea şi vopsirea pânzei etc.
2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxalique)
2. acid ~ = substanţă solidă, albă, cristalizată, foarte toxică, folosită în vopsitorie, în tăbăcărie etc.