Dictionar

săbăi

Parte de vorbire:  vb. (reg.)  
Etimologie: (cf. mg. szab)

1. tr. (despre materiale textile) a croi, a lucra; (prin ext.) a coase, a cârpi.
2. intr. a practica meseria de croitor.
3. (var.) a săboi, a săbui.
 

săbăiță

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (săbău + -iță)

1. croitoreasă.
2. (var.) sabaiță, saboiță, săboiță.
 
 

săbăit

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (v. săbăi)

1. confecționare a unei haine după tipar; croire, croit.
2. practicare a meseriei de croitor; (reg.) săbăire.
3. (var.) săboit.