OK
X
abaliena
Parte de vorbire:
vb. tr. (învechit)
Etimologie: (lat. abalienare)
1.
(dreptul
roman)
a
înstrăina,
a
transfera
bunuri
materiale,
animale
și
sclavi
unei
alte
persoane.
abalienare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1.
(med.)
pierdere
sau
diminuare
marcată
și
evidentă
a
facultăților
mintale;
alienație.
abalienațiune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (lat. abalienatio)
1.
(dreptul
roman)
faptul
de
a
abaliena,
de
a
transfera
bunuri
materiale,
animale
și
sclavi
unei
alte
persoane;
este
echivalent
cu
termenul
de
înstrăinare
din
dreptul
modern.
abalienațiune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (lat. abalienatio)
1.
(dreptul
roman)
faptul
de
a
abaliena,
de
a
transfera
bunuri
materiale,
animale
și
sclavi
unei
alte
persoane;
este
echivalent
cu
termenul
de
înstrăinare
din
dreptul
modern.