abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.

actinobaciloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinobacillose)

1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie și abcese.

adenoflegmon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénophlegmon)

1. (med.) inflamație supurată a unui ganglion sau a unei glande; abces ganglionar.

amigdalian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.

bobonică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubonique)

1. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese.