Dictionar

Rezultate principale (Abjura,):

Abjura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.


Rezultate secundare (Abjura,):

Abjuraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjuration, lat. abiuratio)

1. abjurare.


Abjuraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjuration, lat. abiuratio)

1. abjurare.


Novaţianism

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. novatianisme)

1. doctrină a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la îndoială bunătatea lui Dumnezeu şi dovedea un rigorism excesiv, considerând păcatul abjurării credinţei nu poate fi iertat.


Renega

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. renegare)

1. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui.


Abjur

Parte de vorbire: vb.
Origine: (a abjura, lat. abjuro,-are)

1. a renega, a renunţa în mod public, uneori sub jurământ, la o credinţă.

2. abjurare, renegare a unor convingeri.