Rezultate principale (Abjura,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.
Rezultate secundare (Abjura,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjuration, lat. abiuratio)
1. abjurare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjuration, lat. abiuratio)
1. abjurare.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. novatianisme)
1. doctrină a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la îndoială bunătatea lui Dumnezeu şi dovedea un rigorism excesiv, considerând că păcatul abjurării credinţei nu poate fi iertat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. renegare)
1. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (a abjura, lat. abjuro,-are)
1. a renega, a renunţa în mod public, uneori sub jurământ, la o credinţă.
2. abjurare, renegare a unor convingeri.