Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aborigen + -itate)
1. calitatea de a fi aborigen.
2. cultura distinctivă a popoarelor aborigene.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Algonkin /indianer/)
1. adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord
2. (s. f.) limbă vorbită de algonkini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indigène, lat. indigenus)
1. adj., s. m. f. autohton, aborigen.
2. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria ţară.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT indigenus; aborigenus; autochthonus
3. EN indigenous; native; aboriginal
4. DE einheimisch; heimisch; eingeboren; inländisch
5. RU местный; aбориrенный; туземный; коренной
6. HU bennszülött, honos
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aborigen + -itate)
1. calitatea de a fi aborigen.
2. cultura distinctivă a popoarelor aborigene.