abundent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)

1. care abundă; în cantitate mare; profuz.
2. (var.) abundant.
3. (antonim) rar.

abundent; copios; numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT copiosus; copiose; abundans
2. FR copieux; abondant; nombreux
3. EN copious; abundant; plentiful
4. DE reichlich; zahlreich
5. RU обильный; многочисленый
6. HU bőséges; számos

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.

abundență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abundantia
2. FR abondance
3. EN abundance
4. DE Abundanz; große Fülle
5. RU обилие
6. HU abundancia, bőség

afluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)

1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux.
3. cantitate mare, abundență.

aversă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. averse)

1. ploaie abundență, bruscă și de scurtă durată.

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

bronhoree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchorhée)

1. expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică.

cataclismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cataclysmique)

1. cu caracter de cataclism.
2. referitor la un cataclism geologic, meteorologic etc.
3. care arată ca un cataclism, greu de oprit.
4. (med.) hemoragie ~ă = sângerare abundentă și dificil de oprit.

chionofob, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chionophobe)

1. (despre organisme) care în regiunile cu zăpadă abundentă pier, din cauza lipsei de hrană, sau sunt nevoite să migreze.