Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéracées)
1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dilacérer, lat. dilacerare)
1. a sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa.
2. (med.) a smulge cu violenţă (un ţesut).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. lacérer, lat. lacerare)
1. a sfâşia, a rupe în bucăţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. macérer, lat. macerare)
1. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părţile solubile.
2. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menţinerea într-un lichid); (med.; despre ţesuturi) a se dezintegra.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bénédictine)
1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după reţeta călugărilor benedictini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bichof, engl. bishof)
1. băutură alcoolică fierbinte, obţinută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bitter, fr., engl. bitter)
1. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanţe în alcool de ienupăr.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bituminite)
1. maceral (componentă, de origine organică, din cărbune sau șisturi bituminoase) din grupul liptinitelor; varietate de asfalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chartreuse)
1. băutură fină, din ierburi alpine macerate în alcool dublu rafinat.