Dictionar

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
 

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

afrodizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphrodisie)

1. exacerbare patologică a instinctului sexual.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

exacerbație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exacerbation)

1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbare.
2. creștere în intensitate.
3. (med.) creșterea episodică sau regulată a intensității unei boli.
4. (var.) exacerbațiune, (înv.) esacerbație, (înv.) esacerbațiune.
 

expresionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expressionnisme)

1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.
2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.
3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).
 

masturbație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masturbation, lat. masturbatio)

1. acțiunea de a se masturba și rezultatul ei; masturbare.
2. provocare a orgasmului prin autoexcitația organelor sexuale; onanie, chiromanie.
3. practică sexuală constând în atingerea și mângâierea organelor genitale ale unui partener pentru a oferi plăcere, orgasm.
4. ~ psihică = obținerea satisfacției sexuale prin simpla exacerbare imaginativă.