Dictionar

Rezultate principale (Achita,):

Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Rezultate secundare (Achita,):

Acceptare

Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)

1. acţiunea de a accepta.

2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.

3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.


Beneficiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.

2. folos, profit, câştig.

3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.

4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.

5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.


Bon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bon)

1. dovadă, înscris care autorizează pe deţinător primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.

2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private.


Casă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oţel în care se ţin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.

2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.

3. ghişeu unde se fac încasările şi plăţile într-o întreprindere, instituţie etc.

4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituţii.

5. a face ~a = a face bilanţul încasărilor şi plăţilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenţă rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor şi plăţilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite.

6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.


Cistă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.

2. casetă, lădiţă.

3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.

4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.

5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.


Exonera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exonérer, lat. exonerare)

1. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligaţie, (de) o datorie.