aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.

aclimatizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. acclimatisatio)

1. acțiunea de a (se) aclimatiza; aclimatare.
2. naturalizare.
3. adaptarea unei plante sau a unui animal la condiții noi de viață.
4. (bot.) obișnuirea plantei cu noile condiții de climat, deosebite de ale țării sale de origine, fără schimbarea structurii sale genetice.

aclimatizare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acclimatisatio
2. FR acclimatation
3. EN acclimatization
4. DE Akklimatisierung; Gewöhnung
5. RU aкклимaтизaция
6. HU környezethez való alkalmazkodás, meghonosítás, meghonosodás, akklimatizálódás

aclimatizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aclimatiza)

1. care este adaptat la un mediu nou sau la condiții noi de viață; aclimatat.

reaclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re- + aclimatiza)

1. a (se) aclimatiza la noi condiții.

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.

autohtoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (autohton + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autohton, a (se) aclimatiza.

biotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. biotron)

1. cameră aclimatizată, izolată complet de factorii meteorologici nocivi ai mediului înconjurător, pentru tratamente medicale.

naturaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. naturaliser)

1. a acorda unui străin cetățenia.
2. (despre plante și animale) a aclimatiza.
3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta.

naturalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (naturaliza)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (înv.) naturalizație.
2. acțiunea prin care se conferă unui străin (sau apatrid) cetățenia țării în care își are domiciliul.
3. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizarea plantelor sau animalelor la un mediu străin.
4. pregătirea și umplerea animalelor moarte pentru a le da un aspect viu; taxidermie.
5. (antonime) denaturalizare, (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.

naturalizație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. naturalisation)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; naturalizare.
2. acțiunea de a conferi unui străin sau apatrid naționalitatea țării în care rezidă.
3. acțiune de introducere a unei specii de plante sau animale într-un mediu nou; aclimatizare.
4. operație prin care se menține aspectul naturii vii la un animal mort; taxidermie.
5. (fig.) adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.
6. (var.) naturalizațiune.
7. (antonim) denaturalizare.