Dictionar

Rezultate principale (Activ):

Activ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT activus

2. FR actif

3. EN active

4. DE aktiv; tätig; wirksam

5. RU aктивный

6. HU aktív, cselekvő, tevékeny


Rezultate secundare (Activ):

Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Activa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)

1. intr. a desfăşura o activitate intensă.

2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) devină (mai) activ.

3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.


Activant

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. activateur)

1. (mineral.) substanță chimică adăugată la pulpă pentru a facilita flotarea anumitor minerale.


Activant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. activant)

1. (substanță) care realizează o activare; activator.

2. (substanță) care activează, care accelerează; activator.


Activator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.

2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.

3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.


Activism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)

1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.

2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.


Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.

2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.

3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Abrutizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.

2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.

3. (antonim) civilizator.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acalmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.

2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.

3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.


Aclimata

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.

2. (antonim) a dezaclimata.


Act

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.

2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.

3. document, înscris oficial.

4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.

5. diviziune a unei opere dramatice.

6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.