adânca

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (adânc)

1. a face (mai) adânc; a adânci.
2. a pătrunde în adâncime; a (se) adânci.
3. (fig.) a se lăsa absorbit în; a (se) adânci.
4. (fig.) a cerceta în profunzime; a aprofunda, a adânci.

adâncare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adânca)

1. pătrundere în adâncime; adâncire, adâncit.

adâncătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adâncă + -tură)

1. parte adâncită a unei suprafețe; adâncitură.
2. (antonim) ridicătură.

adâncit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (adânci)

1. care este sau a devenit adânc; (înv.) adâncat.
2. (fig.) cufundat, absorbit.

adâncitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adânci + -[i]tură)

1. parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică.
2. (var. înv.) adâncătură.
3. (anton.) ridicătură.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.

acvanaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquanaute)

1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.