Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maxime, lat. maxima)
1. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (lat. oraculum)
1. oracol, răspuns de la un zeu, predicție, profeție, prevestire.
2. sentință, adagiu cu valoare de oracol.