Dictionar

Rezultate principale (Adera,):

Adera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.

2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.

3. (despre state) a se alătura unui tratat.

4. a fi, a se ţine lipit, strâns.


Rezultate secundare (Adera,):

Baiaderă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bayadère, port. bailadeira)

1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.


Madera

Parte de vorbire: s.
Origine: (port. madera)

1. varietate de struguri cu boabele mari, rare, de culoare neagră.

2. vin dulce din aceşti struguri.


Pintaderă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. pintadera)

1. (arheologie) ustensilă din lut în formă de ștampilă, cu o placă sigilară, gravată cu motive geometrice; poate fi folosită pentru a decora îmbrăcămintea, ceramica, pâinea sau corpul.


Readera

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. réadherer)

1. a adera din nou la un lucru, la o persoană etc.


Adept, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.

2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.

3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.


Aderent, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.

2. alipit, unit, sudat.

3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Adeziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.

2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.

3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).


Ateu, -ee

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. athée, gr. atheos)

1. I. care neagă existența lui Dumnezeu; care neagă existența oricărei divinități; care aderă la ateism

2. II. persoană care nu-l recunoaște pe Dumnezeu sau neagă existența lui Dumnezeu.

3. persoană care nu crede în existența zeităților sau a divinității.

4. persoană care nu crede în ceva, enunțat fără dovezi.

5. persoană care nu are religie.

6. (var.) ateiu.

7. (antonime) deist, teist.


Autocolant

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. autocollant)

1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.

2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.

3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.