atestație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.