Rezultate secundare (Adiacent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)
1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR environnant; avoisinant; adjacent
4. DE benachbart; umliegend; angrenzend
5. RU смежный; прилежaщий
6. HU szomszédos; határos; környékbeli
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)
2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)
2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégagement)
1. încăpere care serveşte ca spaţiu de comunicare între încăperile unui apartament, ale unei clădiri publice.
2. incintă adiacentă scenei unui teatru sau platou de filmare destinată depozitării şi remontării decorurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)
1. adj. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
3. s. f. dreaptă perpendiculară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. subduction)
1. scufundare a crustei oceanice sub o placă litosferică adiacentă.
Parte de vorbire: s.m.f. (Maram., Transilv.)
Origine: (magh. szomszéd)
1. o persoană care locuiește pe un teren adiacent sau în apropiere; orice într-o poziție adiacentă sau în apropiere; vecin.
2. (var.) sâmsig, somside, somsig, sumsâd.