Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adolescent, lat. adolescens)
1. persoană ajunsă la adolescenţă; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adolescence, lat. adolescentia)
1. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. adolescentino)
1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (adolescentin + -ism)
1. stare de adolescent; adolescentism.
2. manifestare de adolescent; adolescentism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adolescent, lat. adolescens)
1. persoană ajunsă la adolescenţă; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. adolescentino)
1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (engl. baby)
1. persoană foarte tânără, în special de la concepție sau naștere până la câțiva ani sau până când mersul este pe deplin stăpânit; bebe.
2. băiat sau fată care nu a ajuns încă la adolescență; copil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphèbe, lat. ephebus, gr. ephebos)
1. (în Grecia antică) tânăr între 17 şi 18 ani care îşi făcea educaţia într-o efebie.
2. adolescent; (p. ext.) tânăr de o deosebită frumuseţe.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. éphébo-, cf. gr. ephebos „adolescent”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éphéboïde)
1. cu înfăţişare de adolescent.