Rezultate secundare (Afabil):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affable, lat. affabilis)
1. care demonstrează gentilețe și cordialitate față de ceilalți; binevoitor, cordial, prietenos.
2. (antonime) acrimonios, neprietenos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrimonie)
1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)
1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectueux, lat. affectuosus)
1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)
1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.