Dictionar

Rezultate principale (Aforism,):

Aforism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.


Rezultate secundare (Aforism,):

Metaforism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphorisme)

1. mod de exprimare prin multe metafore.


Adagiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.


Aforistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphoristique)

1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.

2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.


Diatribă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatribe, lat. diatriba)

1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care îşi popularizau învăţăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte.

2. disertaţie critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet.


Maximă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maxime, lat. maxima)

1. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu.


Sentinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sentence, lat. sententia)

1. hotărâre a unui tribunal pronunţată în instanţă, a unei comisii de arbitraj.

2. (fig.) blam.

3. maximă, aforism.