Dictionar

excomunicat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. excomunicare, „a scoate din comunitate”)

1. (persoană) care a fost exclusă dintr-o comunitate religioasă; afurisit, anatemizat.
2. (fig.; s.m.f.) persoană respinsă de un grup.
3. (adj.) îndepărtat; alungat; respins.
4. (înv.) escomunicat.
 

muiercană

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (cf. muiere)

1. femeie afurisită, rea, ticăloasă.
 

treclet, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (slavonă veche: трьклѧтъ, bulg. триклет, rus. треклятый‎)

1. blestemat de trei ori; afurisit.
2. (var.) (înv.) trecleat, (înv.) treclit, (înv.) triclet.