Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)
1. a agăţa, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. atèle)
1. maimuţă agăţătoare din America de Sud, cu membre şi coadă foarte lungi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandoulière)
1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc.
2. în ~ = de-a curmezişul pieptului.
Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. campanella)
1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoţel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Karabinier /haken/)
1. cârlig echipat cu un arc de blocare, care se închide automat, servind ca sistem de atașare rapidă pentru suspendare, agățare; carabină.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. convolvulus)
1. (bot.) plantă erbacee perenă, cu tulpina târâtoare sau agăţătoare, lungă şi cu flori albe; volbură, rochiţa-rândunicii.
2. (bot.) denumirea științifică pentru volbură, din familia convolvulaceelor.