Rezultate principale (Agitaţie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)
1. mişcare prelungită; clătinare.
2. stare de nelinişte, de tulburare, de enervare.
Rezultate secundare (Agitaţie,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agitatorisch)
1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animation, lat. animatio)
1. mişcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, de vehicule); însufleţire, agitaţie.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. basedowisme)
1. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creşterea stării de anxietate, agitaţie, tahicardie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brownien)
1. mişcare ~ă = mişcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitaţiei moleculare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carphologie)
1. (med.) agitație a degetelor unui bolnav care pare că vrea să pipăie obiecte mici; mișcare pe care unii pacienți o fac de parcă ar vrea să ridice fulgi, paie et cetera; simptom de febră ataxică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ébullition, lat. ebullitio)
1. fierbere.
2. (fig.) agitaţie, efervescenţă.