Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiuri + -eală)
1. vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare.
2. (fam.) vorbire lipsită de sens; absurditate.
3. (fam.) zăpăceală, tulburare, dezordine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (distra)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. divaguer, lat. divagari)
1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens.
2. (despre un curs de apă) a ieşi din albie.