Dictionar

Albastru închis

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caeruleo-nigricans; niger tinctu

2. FR bleu-noirâtre

3. EN pelious

4. DE dunkelblau

5. RU синевaто-чёрный

6. HU sötétkék


Albastru-cenuşiu; albastru-verzui

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caesius

2. FR bleu-grisâtre clair; bleu-verdâtre; bleu cendré

3. EN caesious; cesious; blue-grey

4. DE graublau; lavendelblau; bläulichgrau; blaugrün

5. RU rеср-rолубой; сизый

6. HU szürkéskék, zöldeskék


Albastru; ceruleu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caeruleus

2. FR bleu; cérulé; bleu de ciel

3. EN blue; sky-blue; heavenlyblue

4. DE blau; himmelblau

5. RU синий; rолубой

6. HU kék, égszínkék


Albăstrui

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caerulans; caeurulescens; subcaeruleus; tinctu caeruleo

2. FR bleuâtre; bleuissant

3. EN bluish

4. DE bläulich; blau verfärbt; blau anlaufend

5. RU rолубовaтый; синевaтый

6. HU kékes, kékellő


Albăstrui-verde; verde marin

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT thalassinus; thalassius

2. FR bleu marin; bleuâtre vert

3. EN sea-green; bluish-green

4. DE meergrün; meerblau; meerartig

5. RU морскосиний; синевaто-зелёный

6. HU kékeszöld, tengerkék


Acianopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).


Alcion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruş albastru.

2. pasăre marină legendară.

3. animal marin care formează colonii de mici polipi.


Altostratus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altostratus)

1. formaţie de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie.


Anaglifă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaglyphe)

1. sculptură în (baso)relief.

2. procedeu stereoscopic prin care se obţin imagini în relief.

3. desen al unui corp geometric în două culori (roşu şi albastru) care, cu ochelari speciali, imaginea unui corp în relief.


Antocian

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthocyane)

1. pigment roşu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale şi fructe.


Azur

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azur)

1. s. n. 1.. albastrul cerului.

2. culoarea albastru-deschis.

3. adj. ca azurul.