Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. albus „alb, luminos”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albien)
1. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. albicaulis)
1. (bot.) cu tulpina de culoare albă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alb + -icios)
1. care bate în alb, de o culoare care se apropie de alb; alburiu, albui, (rar) albiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. albus „alb, luminos” + lat. floris „floare”)
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (după fr. albigeois)
1. adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziastice din Franţa în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)
1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)
1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)
1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albescence)
1. stare a ceea ce este alb; culoare albă (strălucitoare); albiciune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albinoïdisme)
1. formă incompletă de albinism.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. albinos)
1. (om, animal) atins de albinism.