Dictionar

Alia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.

2. a se alătura unei idei.

3. a se înrudi prin căsătorie.

4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.

Aliaceu, -ee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alliacé)

1. referitor la usturoi.

2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).

3. miros ~ = miros de usturoi.

Aliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alliage)

1. produs metalic obţinut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi.

Alianţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alliance)

1. înţelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.

2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.

3. rudă prin ~ = afin.

Alias

Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. alias)

1. zis şi..., numit şi...

Aliat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alia)

1. adj. unit printr-o alianţă.

2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.

3. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă.

Detalia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. dettagliare, fr. détailler)

1. a demonstra, a analiza, a expune (ceva) amănunţit.

Acqua Tofana

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acqua-tofana)

1. otravă celebră în Italia.

2. (var.) (var.) acqua-toffana.

Adera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.

2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.

3. (despre state) a se alătura unui tratat.

4. a fi, a se ţine lipit, strâns.

Afin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. affinis)

1. adj. înrudit.

2. s. m. f. rudă prin alianţă.

Afinitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.

2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.

3. (bot.) înrudire, apropiere generică.

4. (jur.) înrudire prin alianţă.

Agnațiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.

2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.

Alamă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lama)

1. aliaj de cupru şi zinc.

2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).