ambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depășească turația normală.
3. refl. (despre cai) a-și lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.

ambalaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emballage)

1. împachetare; material în care se împachetează ceva.

dezambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désemballer)

1. tr. a scoate din ambalaj.
2. a face ca un motor ambalat să revină la turația normală.
3. refl. (fig.) a se elibera de griji, a se retrage dintr-o acțiune.

reambala

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re1- + ambala)

1. a ambala din nou; a repune înapoi într-un ambalaj, în ambalajul său.
2. a împacheta ceea ce a fost despachetat; a reîmpacheta.

trambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. trimbaler)

1. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta.

balota (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (balot + -a)

1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.

bax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. box)

1. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj.

brut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc.

bruto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. bruto, germ. brutto)

1. cu totul, nescăzând greutatea ambalajului, cheltuielile.

cartuș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc.
2. piesă de hârtie care conține un exploziv.
3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).
4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze.
5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși.
6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de țigări sau sticle de băutură.

complet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârșit, deplin.
2. opere ~e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor.
3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
4. adv. în întregime, cu desăvârșire.
5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință.
6. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem.
7. compleu.