ameliora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. améliorer)

1. tr., refl. a (se) îmbunătăți.
2. tr. a obține soiuri sau rase mai bune de animale, de plante etc.

ameliorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorable)

1. care poate fi ameliorat; capabil să fie îmbunătățit.
2. (antonim) neameliorabil.

ameliorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorant)

1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.

ameliorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ameliora)

1. acțiunea de a (se) ameliora; ameliorație.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură și de îmbunătățire a celor existente.

ameliorat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ameliora)

1. acțiunea de a (se) ameliora și rezultatul ei; ameliorare.

ameliorat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ameliora)

1. care este făcut mai bun.
2. care este îmbunătățit, îndreptat.
3. (antonim) neameliorat.

ameliorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amélioration)

1. ameliorare.
2. (pl.) îmbunătățiri funciare.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de același individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii apropiate.

agrologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrologie)

1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetație și a mijloacelor tehnice de ameliorare.

ameliorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorable)

1. care poate fi ameliorat; capabil să fie îmbunătățit.
2. (antonim) neameliorabil.

ameliorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorant)

1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.

ameliorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ameliora)

1. acțiunea de a (se) ameliora; ameliorație.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură și de îmbunătățire a celor existente.