Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)
1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacho-rétique)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anachorétisme)
1. mod de viaţă al anahoreţilor; ascetism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacho-rétique)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anachorétisme)
1. mod de viaţă al anahoreţilor; ascetism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascétisme)
1. mod de viaţă prin austeritate; anahoretism, asceză.
2. doctrină etico-religioasă care propovăduieşte ascetismul (1).