Dictionar

Animalic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.

2. (fig.) josnic, brutal, inuman.


Animaliculism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animaliculisme)

1. (biologie) concepție (eronată) potrivit căreia în spermatozoid ar exista dinainte format viitorul organism; preformism.

2. (var.) animalculism.


Animaliculist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. animaliculiste)

1. (biol.) adept al animaliculismului; spermatist.

2. (var.) animalculist.


Animalcul

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (fr. animalcule)

1. (biol.) vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop; animal microscopic.

2. ~ spermatic = spermatozoid.

3. (var.) animalicul.


Animalculism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.

2. (var.) animaliculism.


Animalculist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.

2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.

3. (var.) animaliculist.


Bestial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bestial, lat. bestialis)

1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.


Spermatist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. spermatiste)

1. adept al animaliculismului, veche teorie care considera în spermă există toate elementele necesare embrionului, femeia fiind folosită doar pentru a-l hrăni; animalculist, animaliculist.


ZOO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. zoon „animal”)

1. „animal, animalic, animalier”.