Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antapex)
1. punct pe cer diametral opus apexului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apexien)
1. referitor la extremitatea unui organ anatomic, conic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apexite)
1. osteită a vârfului stâncii temporalului.
2. inflamaţie a porţiunii apexiene a dintelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (apex + cardiogramă)
1. curbă rezultată din înregistrarea grafică a mişcărilor şocului apexian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antapex)
1. punct pe cer diametral opus apexului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (apex + -ectomie)
1. îndepărtare chirurgicală a apexului unei rădăcini dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apexite)
1. osteită a vârfului stâncii temporalului.
2. inflamaţie a porţiunii apexiene a dintelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (apex + cardiogramă)
1. curbă rezultată din înregistrarea grafică a mişcărilor şocului apexian.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. sicula)
1. (zool.) apexul dur, triunghiular al unui graptolit din care crește.