Dictionar

aplecăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (apleca + -[ă]ciune)

1. dispoziție naturală, înclinare spre ceva; aplecare.
2. înclinare a corpului în fața cuiva, în semn de respect sau de salut; aplecare, plecăciune.