OK
X
apreciere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (aprecia)
1.
acțiunea
de
a
aprecia;
prețuire,
stimă;
considerare,
judecată,
analiză.
autoapreciere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoaprecia)
1.
faptul
de
a
se
autoaprecia;
autoevaluare.
2.
apreciere
a
propriilor
calități
și
defecte;
autoapreciat.
admirație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admiration, lat. admiratio)
1.
sentiment
de
încântare,
de
apreciere
deosebită
(față
de
cineva
sau
de
ceva).
apreciativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. appréciatif)
1.
care
conține
sau
exprimă
o
apreciere;
care
marchează
o
apreciere;
estimativ.
autoempatie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + empatie)
1.
autoapreciere
a
gradului
de
empatie
pe
care
subiectul
o
declanșează
în
colectivitate.
autofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autophilie)
1.
tendința
de
a
se
iubi
foarte
mult,
de
a
avea
o
stimă
de
sine
foarte
mare,
care
este
adesea
exagerată;
autoapreciere
exagerată
patologic;
narcisism.
aviz
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avis)
1.
înștiințare
oficială;
documentul
prin
care
se
face.
2.
punct
de
vedere,
părere.
3.
apreciere,
rezoluție
a
unei
autorități;
consimțământ.
barimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barymétrie)
1.
aprecierea
greutății
animalelor
vii
pe
bază
de
măsurători.