Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)
1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieşit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. arcaicità)
1. caracter, calitate a ceea ce este arhaic; arhaicitate, vechime.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. archaïser)
1. a da un caracter arhaic limbii, stilului etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archaïsant)
1. care aparține sau tinde să aparțină mijloacelor de exprimare din trecut; cu aspect voit arhaic.
2. califică stilul unui text, unui discurs et cetera, care se remarcă prin utilizarea recurentă a formelor vechi și arhaismelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. archéen)
1. I. care aparține celei mai vechi perioade a precambrianului, care se referă la această perioadă; arhaic.
2. II. teren corespunzător acestei perioade.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + astronomie)
1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéocivilisation)
1. civilizaţie a unei societăţi arhaice.