Rezultate principale (Armată,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. armata)
1. totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste.
3. mare unitate operativă formată din mai multe unităţi de arme întrunite.
4. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulţime, ceată.
Rezultate secundare (Armată,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmattan)
1. vânt fierbinte, foarte uscat, spre est şi nord-est în Sahara şi Africa occidentală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)
1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auxilium)
1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor şi recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. belliciste)
1. (cel) care susţine folosirea forţei în relaţiile internaţionale; belicos.
2. I. care este în favoarea războiului; care recomandă soluționarea disputelor prin forța armată; care susține războiul.
3. II. persoană care dorește război, care cheamă la război; susținător al războiului pentru soluționarea problemelor internaționale.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. belligérant, lat. belligerans)
1. (stat, armată) în stare de război.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană, vânător de munte.