OK
X
asemănare; similitudine
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
similitudo
2.
FR
similitude;
ressemblance
3.
EN
similarity;
resemblance;
likeness
4.
DE
Ähnlichkeit
5.
RU
подобие;
сходство
6.
HU
hasonlóság,
hasonlatosság
afinitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)
1.
potrivire,
asemănare,
apropiere.
2.
proprietate
a
substanțelor
de
a
se
combina
între
ele.
3.
(bot.)
înrudire,
apropiere
generică.
4.
(jur.)
înrudire
prin
alianță.
analogie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. analogie, lat. analogia)
1.
corespondență,
asemănare
între
două
sau
mai
multe
situații,
obiecte,
fenomene,
noțiuni
etc.
2.
metodă
de
studiu
al
unui
sistem
bazată
pe
analogia
(1)
dintre
acesta
și
un
alt
sistem
cunoscut.
3.
(biol.)
asemănare
relativă
a
două
organe
(de
animale)
analoage.
4.
(jur.)
metodă
de
soluționare
a
unui
caz
neprevăzut
de
lege,
dar
asemănător.
5.
asemănare
parțială
de
formă,
sau
de
conținut
a
două
elemente
de
limbă,
care
determină
modificarea
unuia
dintre
ele
sub
influența
celuilalt.
calambur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calembour)
1.
joc
de
cuvinte
întemeiat
pe
echivoc
sau
pe
asemănarea
formală
a
unor
termeni
deosebiți
ca
sens;
parahreză.
2.
problemă
enigmistică
bazată
pe
echivoc.
comparație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. comparatio, după fr. comparaison)
1.
stabilire
a
asemănărilor
și
deosebirilor
dintre
lucruri,
ființe,
idei;
comparare.
2.
categorie
gramaticală
a
adjectivului
și
adverbului,
prin
care
se
evidențiază
un
anumit
grad
al
însușirii.
3.
termen
de
~
=
expresie,
idee
care
servește
pentru
a
compara
ceva.
4.
figură
de
stil
constând
în
relevarea
raportului
de
asemănare
dintre
două
lucruri,
persoane
sau
acțiuni.
consimilitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. consimilitude)
1.
asemănare
totală,
identitate.
2.
egalitate.
consonanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. consonance, lat. consonantia)
1.
(muz.)
îmbinare
armonioasă
de
sunete.
2.
asemănare
a
sunetelor
finale
din
două
sau
mai
multe
cuvinte.
3.
(fig.)
acord,
înțelegere,
potrivire
de
opinii.