Rezultate principale (Asigura):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)
1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.
Rezultate secundare (Asigura):
Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)
1. acţiunea de a (se) asigura.
2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (asigura)
1. (cel) care a încheiat o convenţie de asigurare.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (asigura + -tor)
1. (persoană, instituţie) care face asigurări de persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (asigura + -toriu)
1. de asigurare, pentru asigurare.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + asigura)
1. a se asigura (pe sine însuși).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réassurer)
1. a (se) asigura din nou; a reînnoi o asigurare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuariel)
1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)
1. acţiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)
1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allochorie)
1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embrayage)
1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.