Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)
1. strat de aer care înconjură unele corpuri cereşti.
2. masă de gaze aflată într-un spaţiu în care se produce o reacţie fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianţă.
4. unitate de măsură a presiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinométrie)
1. disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă.
2. măsurare a radiaţiilor din atmosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)
1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)
1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.
2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéronomie)
1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambiant, lat. ambiens)
1. (despre mediu, atmosferă) înconjurător.