Dictionar

Rezultate principale (Avangardism,):

Avangardism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.

2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.

3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.


Rezultate secundare (Avangardism,):

Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.


Avangardist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.

2. care aparține avangardei literare, artistice etc.

3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.

4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.

5. (antonime) conservator, misoneist.