Dictionar

avariat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (avaria)

1. deteriorare (gravă); avariere.
 

avariat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (avaria)

1. care a suferit o avarie; care este deteriorat.
2. (marină) califică mărfurile stricate pe o navă în timpul unei călătorii.
3. (pentru alimente) care prezintă semne de putrefacție; care este impropriu consumului.
 

autodepanator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (auto- + depanator)

1. muncitor specializat în repararea (auto)vehiculelor aflate în pană sau care s-au avariat; depanator auto.
 

fardaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fardage)

1. (mar.) material lemnos etc. cu rolul de a separa și proteja încărcătura unei nave; dunaj.
2. (com.) camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune.
 

avariere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (avaria)

1. faptul de a (se) avaria; deteriorare (gravă); avariat.
2. (var.) avariare.