abagiubă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (necunoscută)

1. (bot.) arbust din familia oleaceelor, foarte ramificat, cu flori albe dispuse în raceme foarte parfumate, cu boabe negre și care se cultivă ca arbust decorativ; lemn câinesc (Ligustrum vulgare).

alimba

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din limb)

1. a limba.
2. a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.

amibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amibe)

1. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode.

anroba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enrober)

1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba.
2. a amesteca un material granular cu un liant.

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.

aproba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. approbare)

1. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.